Orice organizație extremistă este periculoasă: Femen și PETA
Am participat la o discuție savuroasă despre cât de brave sunt femeiuștile de la Femen. Au niște principii solide: uită-te în ochii mei, bărbat nenorocit, în timp ce defilez seminud…
Am participat la o discuție savuroasă despre cât de brave sunt femeiuștile de la Femen. Au niște principii solide: uită-te în ochii mei, bărbat nenorocit, în timp ce defilez seminud…
O bună prietenă de-a mea s-a hotărât ca de ziua ei de naştere să le facă o mică bucurie unor copii amărâţi. Aşa că a copt şi a frământat zeci de prăjituri şi, împreună cu mai mulţi voluntari, a purces spre locul numit “Satul celor 70 de bordeie”, un loc de o sărăcie lucie. Surprinzător, 98% dintre locuitori sunt de etnie rromă.
Eh, v-aţi aştepta ca oamenii să se bucure la vederea pacheţelelor cu mâncare şi haine. Ei hait, aţi presupus greşit! Pensionarul român în luptă cu alţi duşmani aflaţi la coadă la tigăi rămâne pui mic. La fel şi lupii pe care-i vedeţi pe Discovery sau prin filme, devorând un stârv de căprioară. Evident, tot femelele fătătoare de mulţi puradei erau nemulţumiţe: ba că e laie, ba că e bălaie, ba că nu le place, ba că-s prea puţine. (more…)
să-i văd pe onegiştii ăia care susţin că românii sunt rasişti cum ar sta ei măcar o săptămână în satul ăsta. Unde justiţia românilor a dat greş, a funcţionat justiţia ungurilor, oameni dintr-o bucată care nu au stat mult la discuţii.
Aş vrea să-i văd pe onegişti cum merg cu maşina prin oraş, iar la fiecare intersecţie să fie agasaţi de ţigani drăguţi care te roagă din tot sufletul lor mare, cu ochii lor blânzi şi umezi, ca prin bunăvoinţa ta să-i laşi să câştige şi ei un ban cinstit spălând năclăind parbrizul cu substanţe mai murdare decât apa de la robinet.
Aş vrea să încerce să se mute în satul ăla, plin de vecini săritori (peste gard), harnici (la furat) şi gospodari (pe spinarea altora). Aş vrea ca singurul lor venit să fie obţinut din roadele câmpului, iar toamna să găsească numai cotoarele, iar „fratele” ţigan să aibă hambarul plin.
Aş mai vrea să circule cu autobuzul, metroul sau tramvaiul după o zi obositoare de muncă, iar la urcare să fie întâmpinaţi fie de o mândreţe de ţigan recitator de capodopere eminesciene ca „Dă nene şi mie o mie” şi „Fraţilor din lumea-ntreagă”, (more…)