O bună prietenă de-a mea s-a hotărât ca de ziua ei de naştere să le facă o mică bucurie unor copii amărâţi. Aşa că a copt şi a frământat zeci de prăjituri şi, împreună cu mai mulţi voluntari, a purces spre locul numit “Satul celor 70 de bordeie”, un loc de o sărăcie lucie. Surprinzător, 98% dintre locuitori sunt de etnie rromă.
Eh, v-aţi aştepta ca oamenii să se bucure la vederea pacheţelelor cu mâncare şi haine. Ei hait, aţi presupus greşit! Pensionarul român în luptă cu alţi duşmani aflaţi la coadă la tigăi rămâne pui mic. La fel şi lupii pe care-i vedeţi pe Discovery sau prin filme, devorând un stârv de căprioară. Evident, tot femelele fătătoare de mulţi puradei erau nemulţumiţe: ba că e laie, ba că e bălaie, ba că nu le place, ba că-s prea puţine.
Alimentele sunt bune, parcă ne-ar trebui şi nişte haine, dar mult mai buni erau nişte bani. Deh, dacă toţi s-au obişnuit din mocăngeală, la ce bun să te apuci de făcut ceva util societăţii? Dacă s-au obişnuit sa cerşească, asta vor face toată viaţa. Să fiu înţeles mai bine, oamenilor de acolo nu le lipsesc decât două chestii: cheful de muncă şi educaţia sexuală. Nu-s betegi, ba chiar par sănătoşi tun unii din ei, însă e mai comod să cerşească mila, decât să muncească. Iar tu, bunule samaritean, nu mai bine îl înveţi pe om cum să pescuiască, în loc să-i dai un peşte?
În concluzie, dacă vreţi să faceţi pe bunul samaritean, donaţi bani unui ONG sau unui spital de copii, sau unor oameni care într-adevăr au nevoie urgentă de ajutor. Şi, ca să nu uitaţi, amintiţi-vă proverbul “facerea de bine e f***re de mamă”.
Leave a Reply