recomandare

Trebuie să recunosc, aveam fobie de dentist, pentru că:

1. Prima măsea care a zburat s-a ţinut ca Vin Diesel când atârna deasupra unei prăpăstii. S-a chinuit stomatologul  vreo juma de oră să scobească nenorocitul de molar. Din fericire eram anesteziat, dar imaginea acului care-mi dezvirgina gingia nu era prea plăcută. Brrrr, nici acum n-am uitat cum se opintea şi trăgea de biata măsea ca de un cal mort.

2. Cabinetul stomatologic al liceului părea o cameră de tortură din filmele horror: scaun îngălbenit de pe care pica vopseaua, lipsă anestezic, lipsă instrumentar şi un miros “ca de spital”. Heh, ce, aţi auzit ceva de dezinfectat? Visaţi în continuare. Procedura de “scos nervi” era foarte dureroasă şi implica: găurirea smalţului “pe viu” (ce naiba, eşti bărbat sau nu?), plasarea unei pastiluţe de 1 mm diametru în gaura formată (parcă-i zicea “arsenic“, deşi e posibil să nu fi auzit eu bine) şi închiderea găurii cu un mic pansament. Mă pişam pe mine de durere, îmi tremurau genunchii doar când intram în cabinet şi simţeam mirosul ăla ciudat. (more…)