Trec o dată la 5-6 săptămâni la frizerie, uneori chiar şi o dată la două luni. Ştiu, ar trebui să merg mai des ca să nu ajung ca Remus Cernea şi să par un intelectual rasat, care salvează planeta cu idei eco, însă mi-e lene. Pur şi simplu.
Însă o dată ajuns în locul ăla, poveştile încep să curgă. De pildă vineri erau doi tinerei de vreo 60 de ani care discutau despre problemele din ţară: inundaţii, Boc, Băsescu, moartea ginerului unuia dintre ei, pensii, ultimele bârfe de prin vecini. Nu prea ai cum să-i ignori, pentru că din când în când te trezeşti din vise şi din plictiseala aşteptării cu câte o întrebare.
Unul dintre tinerei avea o nepoată care s-a căsătorit prin Bucureşti. Acolo a început o afacere cu un magazin, apoi s-a extins. Întorcea banii cu excavatorul, viaţă bună, maşini scumpe. Între timp au apărut pe lume şi doi copii. Soţul făcea şi mânării cu furnizorii, mai trăgea din când în când şi câte o ţeapă. Toate astea s-au năruit când unul din ei a plecat cu unul dintre furnizori.
Viaţa-i naşpa şi suge la greu, însă contrar credinţelor voastre, nu femeia a plecat şi a lăsat în urmă doi copii, ci bărbatul. Apoi, din depresie în depresie, femeia a pierdut cam tot ce avea, rămânând doar cu o garsonieră.
Concluzia: nu vă căsătoriţi! Sau nu mă mai tund acolo, ca să nu aflu şi ce-a gătit Maricica de la 3!
Leave a Reply