Îi ai şi tu, îi am şi eu. Persoanele care uneori au ceva de zis, alteori ar fi mai bine să tacă. Uneori sunt interesante, alteori sunt atât de plictisitoare, încât adormi pe tastatură ca Antonescu în Parlament.
Urmăriţi Vocea României? Sau Xfactor? Da, nici eu. Să presupunem totuşi că urmăriţi. Eu n-am timp de televizor şi de pseudo-showuri de talente. Am “Ochii din umbră”, dacă vreau emisiune cu personaje şi întâmplări inventate. Revenim, urmăriţi showul pentru că-l consideraţi interesant, nu? Ei, atunci de ce hristoşi imaginari ţi-ai updata statusul de pe twitter/facebook o dată pe minut cu ce-ai văzut tu acolo? Care e logica din spatele acţiunii ăsteia?
Dacă m-ar interesa showul, aş fi geană pe televizor, nu pe facebook sau twitter. Dacă nu m-ar interesa şoul, m-aş uita la Capatos sau la Măruţă. Sau aş închide televizorul. Sau aş alerga prin parc, aş bate un hipster, aş alerga o pisică. Adică aş face orice altceva.
A doua chestie ciudată e conversaţia din comentarii. Nu pricep, poate-mi explicaţi şi mie de ce alegi să-ţi expui convorbirea cu cineva. Există SMS, există telefon, există Messenger, Skype sau chiar Facebook chat (ultimul îl poţi folosi chiar dacă nu ai cont de facebook). Îţi poţi împărtăşi orice secret pentru că nu-l vede nimeni (mă rog, în afară de băieţii de la STS şi SRI), poţi să o/îl trimiţi să cumpere pâine, să-l/o dojeneşti că a venit prea târziu/devreme acasă sau poţi să o/îl lauzi pentru performanţele de aseară. Îi poţi spune că o/îl iubeşti, îi poţi spune că îţi e dor de ea/el şi în privat.
Până la urmă doar Antenele şi OTV-ul îşi spălau rufele în public.
Si unde mai e dovada de iubire, daca nu ii multumesti in vazul tuturor cat de minunat a fost si inca mai e? :d
La ultimul paragraf: Daca nu sunt bagati in seama in viata reala macar in cea virtuala sa ii bage cineva in seama. Mai sunt cativa care posteaza statusuri codate, numai sa se bage lumea in seama cu ei … poate, poate o sa vorbeasca cineva si cu ei.