Critica e bună
Am început blogul acum câţiva ani buni cu o idee în cap: să sancţionez derapajele din presa scrisă sau din cea online (slăbuţă pe atunci). Inspiraţia îmi venise din emisiunea Cârcotaşilor, care sancţionau prostiile de la televizor. Mi se părea o idee genială, pentru că nu ştiu să fi fost prea multe bloguri care făceau asta pe atunci. Deh, nici nu prea ştiam ce înseamnă un blog, habar n-aveam ce-i aia optimizare, însă am pornit la drum cu gândul: “Nu ştiu prea multe despre subiect, însă accept cu mare plăcere criticile, ca să ştiu ce pot corecta”. Ideea nu e rea, rămâne în vigoare şi azi: orice critică primită, care este exprimată civilizat, va fi luată în considerare.
Am făcut liceul la mate-info, cu puţine ore de limbă şi literatură română. Totuşi, pot să mă mândresc că în clasele V-VIII am avut cea mai bună profesoară de limbă, literatură română şi gramatică. Am mâncat gramatică pe pâine, am visat subiectivele şi predicativele, iar pronumele de întărire mi-a fost repetat până în ziua examenului. Nu mai zic de cratime, pentru că pe atunci nu ştiu să fi existat cineva care să fi avut probleme în a pune ÎN PLUS cratime. Elevul avea tendinţa de a uita cratima, nu de a le inventa.
În facultate am visat matematică: mă trezeam cu o integrală, adormeam cu o (more…)