Românul s-a născut rasist

Românul s-a născut rasist

Săptămâna trecută am fost în delegație, iar colegul de deplasare era mai bronzat și mai brunet decât mine.

Ni s-a stricat mașina fix într-o curbă, rămânând pradă soarelui arzător. Am luat două bidoane de plastic și am purces la cea mai apropiată locuință, ca să le umplem, pentru că până venea tractarea dura ceva.

– Bună ziua! zic eu din toți plămânii către rumânul care spăla ceva într-un lighean.

-Mnăziua, răspunde cetățeanul cu juma de gură, privind ciudat la colegul bronzat.

-Aveți puțină apă? întreb eu, întinzând sticla de doi litri printre gratiile ce-i țineau loc de poartă.  S-a stricat mașina și…

-Aaaa, aveți nevoie de apă pentru radiator?

– Nuuu, de băut!

– Aaaa, păi atunci… N-AVEM! ne trântește replica și dă să plece.  Întindem ambele recipiente printre gratii, ca pușcăriașii și-l răzgândim cumva. Apa era băubilă, dar puțin sălcie. O fi fost apa aia cu care a spălat covorul.

 

This Post Has One Comment

  1. alina

    si tare neindreptati sunt, ca doar n-a vazut nimeni un nene bronzat de la natura, sa intre peste oameni in casa, sa fure din buzunare prin aglomeratie, sa sparga masini. eu una n-am auzit niciodata

Comments are closed.