Atunci când iubirea te poate costa mult
S-au urcat în autobuz grăbiți și zgribuliți de frig. El e înalt și slab, ea e slabă și mică de înălțime. Se pupă, se giugiulesc, ea-l sărută în ureche, el…
S-au urcat în autobuz grăbiți și zgribuliți de frig. El e înalt și slab, ea e slabă și mică de înălțime. Se pupă, se giugiulesc, ea-l sărută în ureche, el…
Școala cu clasele I-VIII din comuna mea natală n-a avut dintotdeauna toaletă în interiorul clădirii. Toaleta era afară, era o mizerie de construcție fără uși, lumină sau hârtie igienică. Nici nu mai pomenesc de vase de toaletă, apă sau săpun. Iarna învățam cu mănuși când se strica centrala (sau când se terminau lemnele). Azi s-a mai schimbat treaba, dar prin alte părți e prăpăd.
La liceu am fost cazat vreo trei ani în căminul-internat B.P. Hasdeu. Apa caldă era o glumă, te spălai în chiuvetă cu apă rece. WC-urile erau turcești și ca să le folosești nu puteai să mergi în papuci, pentru că mereu era apă pe lângă ele. Eram cazați câte OPT într-o cameră micuță. Aveam condiții de lux, vara dormeam cu cearșafuri umede în geam din cauza căldurii, iar iarna puneam pături în găurile din fereastră. Restul păturilor le puneam peste noi ca să putem dormi.
N-am făcut niciodată mofturi la mâncare, care era compusă din orez, fasole, ceai și cartofi mulți în orice meniu (pe care-i curățam prin rotație tot noi). Știu sigur că mâncarea avea și carne, pentru că vedeam puii cumpărați de bucătăreasă. Totuși, bucățile din meniuri erau foarte sfioase și nu le găseai niciodată. Nimic nu era gratuit, părinții plăteau și meniul și cazarea.
Azi dau peste asta: (more…)
Aseară am încercat să mă uit la emisiune. Am rezistat vreo cinci minute, până l-am văzut pe Trăistariu scoțând o oglindă și făcându-și machiajul. Ar fi fost o emisiune frumoasă,…
A muncit în agricultură şi construcţii. Nu a reuşit însă să strângă foarte mulţi bani, deoarece a muncit mai mult la negru. Nu şi-a mai găsit de lucru în Italia şi a sperat că în România va fi mai bine. Nici aici nu şi-a găsit un loc de muncă deşi caută de aproape cinci ani.
Drama lui (în afară de aia psihologică) e că nu găsește de muncă în România. De CINCI ANI! Cinci ani de zile n-a găsit de muncă nimic, deși locuri sunt destule. Așa e, salariul nu e de 1000 de euro ca-n Italia, dar mai bine să cerșești prin ziare afecțiunea străinilor, decât să lucrezi pe 1000 de lei la o fabrică. Problema lui nu ar fi că nu găsește de lucru, ci că e pretențios. Și asta-mi aduce aminte de un citat celebru dintr-un film și mai celebru: (more…)
Un caz revoltător pentru șoferul român obișnuit să i se dea și să i se facă totul: autostrada NU ESTE deszăpezită complet, prezentând URME de zăpadă. ȘOC, ȘOC pentru bugetarul român: (more…)
La Brașov s-au construit niște stații de autobuz moderne. Mă rog, au întârziat cu vreo două luni, au turnat asfaltul pe ploaie și troleele nu au linii electrice pe care să circule prin stații, pentru că așa o fi proiectul. Sau sunt leneși, sau n-au mai avut bani. Dar nu despre chestiile astea am vrut să discut.
Ideea e că arată binișor, au niște băncuțe de aluminiu și coșuri de gunoi pe fiecare peron. Ei, coșul de gunoi e inamicul românului fumător. Pentru că nu e zi să nu văd ZECI de chiștoace aruncate p-acolo, deși cineva le tot mătură. Azi, spre exemplu un gherțoi a pufăit o țigaretă și, tacticos, a aruncat-o la zece centimetri de coșul de gunoi. Încă îmi pare rău că n-am avut timp să-l filmez, deși cred că o făceam degeaba (puteți vedea scena asta în fiecare minut în oricare din cele cinci stații). Gherțoi sunt peste tot, iar coșul de gunoi e prea departe pentru ei.
Peisaj jegos de Brașov cu asfalt proaspăt de o zi și chiștoace de țigări: (more…)
Evident, după razia poliției, toți taximetriștii dau bon și se comportă foarte frumos cu toți clienții. Numai că... Numai că nu se întâmplă asta. Efectul raziei a fost unul foarte…