d’ale mele

să-i văd pe onegiştii ăia care susţin că românii sunt rasişti cum ar sta ei măcar o săptămână în satul ăsta.  Unde justiţia românilor a dat greş, a funcţionat justiţia ungurilor, oameni dintr-o bucată care nu au stat mult la discuţii.

Aş vrea să-i văd pe onegişti cum merg cu maşina prin oraş, iar la fiecare intersecţie să fie agasaţi de ţigani drăguţi care te roagă din tot sufletul lor mare, cu ochii lor blânzi şi umezi, ca prin bunăvoinţa ta să-i laşi să câştige şi ei un ban cinstit spălând năclăind parbrizul cu substanţe mai murdare decât apa de la robinet.

Aş vrea să încerce să se mute în satul ăla, plin de vecini săritori (peste gard), harnici (la furat) şi gospodari (pe spinarea altora). Aş vrea ca singurul lor venit să fie obţinut din roadele câmpului, iar toamna să găsească numai cotoarele, iar „fratele” ţigan să aibă hambarul plin.

Aş mai vrea să circule cu autobuzul, metroul sau tramvaiul după o zi obositoare de muncă, iar la urcare să fie întâmpinaţi fie de o mândreţe de ţigan recitator de capodopere eminesciene ca „Dă nene şi mie o mie” şi „Fraţilor din lumea-ntreagă”, (more…)