Nesimţirea vs prostia- studiu de caz
Nu aruncaţi cu pietre în proşti. N-are rost să te enervezi pe proşti, pentru că prostia nu se tratează, cu ea te naşti şi te va urmări toată viaţa. Un…
Nu aruncaţi cu pietre în proşti. N-are rost să te enervezi pe proşti, pentru că prostia nu se tratează, cu ea te naşti şi te va urmări toată viaţa. Un…
Am început blogul acum câţiva ani buni cu o idee în cap: să sancţionez derapajele din presa scrisă sau din cea online (slăbuţă pe atunci). Inspiraţia îmi venise din emisiunea Cârcotaşilor, care sancţionau prostiile de la televizor. Mi se părea o idee genială, pentru că nu ştiu să fi fost prea multe bloguri care făceau asta pe atunci. Deh, nici nu prea ştiam ce înseamnă un blog, habar n-aveam ce-i aia optimizare, însă am pornit la drum cu gândul: “Nu ştiu prea multe despre subiect, însă accept cu mare plăcere criticile, ca să ştiu ce pot corecta”. Ideea nu e rea, rămâne în vigoare şi azi: orice critică primită, care este exprimată civilizat, va fi luată în considerare.
Am făcut liceul la mate-info, cu puţine ore de limbă şi literatură română. Totuşi, pot să mă mândresc că în clasele V-VIII am avut cea mai bună profesoară de limbă, literatură română şi gramatică. Am mâncat gramatică pe pâine, am visat subiectivele şi predicativele, iar pronumele de întărire mi-a fost repetat până în ziua examenului. Nu mai zic de cratime, pentru că pe atunci nu ştiu să fi existat cineva care să fi avut probleme în a pune ÎN PLUS cratime. Elevul avea tendinţa de a uita cratima, nu de a le inventa.
În facultate am visat matematică: mă trezeam cu o integrală, adormeam cu o (more…)