Armele copilăriei II

Partea a doua: arme cumpărate de mama.

1. Pistol cu bile. Strămoşul airsoftului, pistolul cu bile era visul oricărui băiat cu vârsta cuprinsă între 6-13 ani. Muniţia nu era scumpă, însă preţuiam fiecare bilă ca şi cum ar fi fost ultima. Punguţele cu bile erau disponibile doar într-un singur loc, iar banii nu creşteau în pom. Pentru că efectul produs de bila care atingea pielea unui coleg/prieten nu era foarte relaxant, pistolul cu bile nu participa la „lupte”. Era folosit doar pentru a trage în fete (misogini mici), babe sau animale (câini, păsări). Raza de acţiune depindea de costul pistolului, iar precizia era excelentă.

2. Pistol cu apă. Probabil cea mai ieftină armă. Muniţia se găsea peste tot, problema fiind reumplerea rezervorului într-un timp cât mai scurt. Raza de acţiune foarte mică, precizia bună doar la distanţă mică. Putem să-l considerăm strămoşul paintball-ului, dacă în apă erau strecurate câteva picături de cerneală.

Mai târziu au apărut nişte puşti cu apă, cu o rază de acţiune mult mai mare.

3. Puşcă/pistol cu ventuze. Nu era foarte popular din cauza razei de acţiune foarte mici. Ventuzele bune se lipeau de ferestre. Muniţia nu se găsea nicăieri, dezamăgirea pierderii unei săgeţi fiind echivelentă cu dezamăgirea provocată de evoluţia echipei naţionale de fotbal (de astăzi, că atunci mai băteau şi ei pe cineva).

4. Pistol cu capse, cumpărat de la bâlci. Pistolul scotea doar nişte scântei spectaculoase, fără a avea niciun proiectil. Muniţia consta din mici cerculeţe cu opt găuri, umplute cu un amestec exploziv.

5. Pistol cu capse, cumpărat tot de la bălci. Muniţia consta dintr-o hârtie specială impregnată cu un amestec exploziv. Era foarte greu de găsit.

Capse:

Imagini: 1,2,3,4, 5

Imaginile sunt simbolice.