Am ajuns cu ceva reţinere la film. Aproape toate filmele româneşti realizate după ’89 au avut aceeaşi problemă majoră: deşi începeau bine, aveau o intrigă elaborată şi o desfăşurare a acţiunii interesantă, finalul te lăsa cu gura căscată ca la dentist. Nu de uimire, ci de frustrare, pentru că se termina complet aiurea.
Un film presărat atât cu glume de autobază, cât şi cu glume bune, cu o scenă gratuită de sex la început şi cu ceva înjurături (deh, muncitori în fabrică). Totuşi, am observat câteva mici scăpări ale regizorului: având în vedere că acţiunea se petrecea în anul 1992, maşinile “zâmbetul lui Iliescu” nu erau încă inventate, termopanele şi jaluzele verticale nu erau în dotarea românilor, la fel ca şi întrerupătoarele turceşti care invadează azi piaţa. Cam puţină lume la film, deşi biletul costa cât o cola (din aia cumpărată acolo), dar filmul a ţinut audienţa cu gura până la urechi. Per total, filmul şi-a meritat cu vârf şi îndesat timpul şi banii. La cityplex Braşov filmul rulează până joia asta.
mi-a placut