Zgârciţii de la Unirea Shopping Center

Am fost ieri pe acolo şi era cam plină. Ciudat, îmi zic în barbă, mă gândesc că au luat braşovenii salariul. Era suspect de plină parcarea, în condiţiile în care de obicei bate vântul mai tare ca pe Tâmpa. Ştiu că erau doi tigănuşi care-şi încercau talentele artistice pe suporturile de flori şi care, spre bucuria mea, dispăruseră ca Elodia în zare.

Cică e scumpă parcarea. Ba deloc, zic eu. Preţul de doi lei pe oră e taxa pe şmecherie şi comoditate. Ah, şi pe zgârcenie. Toată lumea lăsa maşina acolo şi o zbughea la gară. Era atât de aglomerată parcarea aia, de parcă erai în buricul Bucureştiului, când se împărţeau ajutoare de Vanghelie.

Vă dau un mic sfat, dacă nu aveţi colosala sumă de doi lei: ieşiţi în maxim zece minute de la intrare şi nu mai plătiţi nimic. Dacă vedeţi pe careva că se bagă în faţă la casa de marcat, sau care aleargă pe scările rulante să ştiţi că e  bugetar. Ăia doi lei sunt banii lui de covrigi. Nu fiţi răi, ajutaţi-i şi lăsaţi-i în faţă!