amintiri

d'ale mele

Surprize, surprize

Meci. Neinteresant. Schimb canalul. Altă porcărie, complet neinteresantă. Schimb, dau peste „Vedete în figuri”. Mă hlizesc puţin de moaca lui Lis. Publicitate. Dau să schimb canalul, când ceva îmi atrage atenţia.

Nu știu exact la ce produs se făcea reclamă, cert e că îndemna copiii să cumpere pungile de snacksuri (parcă), iar în interior vor găsi nuştiucâte abţibilduri cu SpiderMan. Colectându-le şi lipindu-le pe albumul special aveau şansa de a câştiga… un poster. UN POSTER gigant cu spiderman. Uau!

Ce dracu mă, n-aveţi şi voi nici măcar negru sub unghie despre noţiunea de marketing? Cine credeţi că se va stresa să adune toate surprizele alea doar pentru un poster? Un poster pe care îl pot găsi în revistele tip Bravo, sau dacă părinţii se stresează puţin, îl pot obţine gratuit de la cinematograf.

Când eram mic colecţionam ca toţi băietii surprize de la gumele Turbo. Dacă stau să caut, sigur voi mai găsi câteva prin casă. Însă adevărata revelaţie o reprezentau (more…)

10 Comments
25 April 2009
d'ale mele

Noroc să ai II

[urmare de aici]Farurile începuseră să-şi piardă din intensitate, iar ambreiajul făcea figuri. Şi ca să fie tot tacâmul complet, am intrat fix într-un crater. De fapt nu intrasem, ci mai bine zis mă afundasem într-o groapă cu noroi. O roată era afundată în noroi, alta era în aer. Cei pe care-i lăsasem erau deja departe, semnal la telefon nu aveam (nici pe Vodafone, nici pe Orange) iar cea mai apropiată locaţie era la vreo 4-5 kilometri.

Rezolvări

Lumina de la faruri nu era bună deoarece bateria nu mai ţinea prea mult. Eram în creierul munţilor înconjurat de lighioane, şi eu văzusem prea multe filme. Eram în pantaloni scurţi albi şi şlapi (v-am zis că era cald afară). Am folosit lumina de la telefoane ca să caut soluţii. Filme cu MacGyver văzusem, hai să punem la încercare. O roată e afundată nu? Păi hai să-i punem nişte frunze şi nişte sticle din portbagaj. Mai dă un claxon să fim siguri că urşii te vor ocoli.

Urcă în maşină porneşte cu greu (sperăm să nu se termine bateria) şi apăs acceleraţia la fund. Miroase a ambreiaj încins, opresc operaţia. Încerc să împing o tonă la deal. Not a smart idea. Think, think…

Intru în maşină să mă gândesc. Era (more…)

2 Comments
25 February 2009
d'ale mele

Noroc să ai I

Prost să fii noroc să ai, spune o zicală, şi spune bine.

Câţi dintre voi nu aţi făcut la un moment dat o prostie pe care a doua zi să o regretaţi? Sau câţi aţi făcut o prostie fără să vă daţi seama că aţi făcut-o?

Ei, eu mă încadrez în prima categorie. Adică îmi dau seama când fac o prostie şi încerc să nu o mai repet. Niciodată, dacă se poate. Totuşi, uneori nu mă pot abţine să nu intru în belele…

Data

Se întâmpla anul trecut într-o seară călduroasă ce-i drept. Nişte prieteni (cam prea mult spus prieteni, mai mult nişte cunoştinţe) m-au rugat să-i duc în seara aia la o cabană, urmând a-mi plăti benzina plus deranjul. Bătrâna mea dacie e foarte utilă pe drumurile de munte presărate cu cratere ca pe Lună.

Locaţia

Iniţial, mi s-a spus locaţia. Un drum destul de bunicel, la vreo şase kilometri de localitate. Am acceptat, (more…)

5 Comments
24 February 2009
general

Despre discriminare, ţigani şi liceu- Partea a II-a

Continuarea de aici.

A doua întâlnire de gradul al III-lea cu cei mai negrii locuitori ai României, s-a petrecut în primăvara anului 2004 (cu aproximaţie).

Mă aflam pe un bulevard destul de circulat şi mă îndreptam către autogară la autobuzul care pleca la ora 14.00. Geanta pe umăr, banii în mână iar mâinile în buzunar.

În faţa mea se opresc doi ţigani şi-mi cer „cinci mii dă lei”. Cum nu aveam, îi refuz frumuşel, şi încerc să mă strecor printre ei. Nu erau prea mari, dar fizicul meu impunător (!) mă împiedica să-mi măsor puterile cu ei. Poate m-ar fi salvat fuga, dar aveam geanta prea grea.

Unul dintre ei bagă mână în buzunar (al lor, nu al meu) şi-mi spune că are un cuţit şi că (more…)

8 Comments
18 February 2009
d'ale mele

Despre discriminare, ţigani şi liceu- Partea I

De câteva zile sunt asaltat de massuri care mă îndeamnă să trimit mai departe compasiunea mea faţă de handbalistul ucis mişeleşte de ţigani.

Nu o voi face, pentru că acele mesaje nu reprezintă decât spam şi le voi ignora.

Vreau totuşi să aduc în discuţie un subiect foarte dezbătut şi foarte „la modă” printre mulţi : discriminarea.

Fiind un articol foarte lung m-am decis să-l împart în două, pentru a nu deveni plictisitor.

Mă număr printre miile (poate chiar milioanele) de români care au avut de-a face la un moment dat cu ţigani. Şi nu la modul plăcut, pot zice.

Următoarele două întâmplări s-au petrecut acum câţiva ani, când îmi stricam neuronii pe chimie, matematică şi fizică într-o cameră lugubră a căinului-internat din Buzău. Eram licean înclasa a 10-a într-un binecunoscut colegiu din Buzău.

N-aveam calculator pentru că nu aveam voie (cică era consumator de curent), aşa că mai mergeam din când în când la o sală de internet aflată în apropiere. Nu conta faptul că era mereu plină (majoritatea clienţilor fiind mai întunecaţi ca Lucifer), conta că aveam o oră în care să zburd pe internet sau eventual să-mi stric ochii jucând nuştiu ce joc în reţea.

Într-o seară am plecat mai mulţi către Tess (aşa se numea parcă) să luăm o oră de internet apoi să ne întoarcem: aveam permisie până la ora 23.00. Apoi ne încuia poarta şi trebuia să ne descurcăm singuri. :)

Plătesc, apoi mă duc către calculator.

Dacă aţi fost vreodată în vreo sală de genul acesta, ştiţi că sunteţi anunţaţi cu câteva minute înainte de expirarea timpului printr-un mesaj care apare enervant pe ecran. Nu a apărut bine mesajul, şi mă trezesc cu un „colorat” în spatele meu, care (more…)

8 Comments
16 February 2009