Pușcăria din căminul internat Hasdeu am întâlnit-o în primul an de liceu. M-a lovit realitatea fix în moalele capului: opt paturi înghesuite pe o suprafață de câțiva metri pătrați, dulapuri…
Prin clasa a 7-a am avut prima tentativă de a învăța să dansez. Profesoara de educație fizică ne-a obligat să facem dansuri, pe acordurile melodiei "Casablanca". Mi-am dat seama de…
Un fel de continuare a articolului de aici. Când eram mic, nu prea aveam alte activități de făcut. Aveam o singură oră de desene animate pe la 6 seara și aveam puține…
Am văzut niște poze pe o pagină de facebook și mi-am adus aminte de niște produse din copilărie. Aud des oamenii oftând după produsele comuniste, de parcă erau cele mai…
Eram opt în camera prin care bătea vântul ca la el acasă. Iarna scoteam reşourile de sub paturi şi le băgam pe furiş în priză, făceam puţină căldură, apoi le ascundeam iar. Venea pedagogul în vizită, o femeie urâtă şi acră. Mai acră decât varza murată din pieţe, mai acră şi decât Monica Tatoiu în chiloţi de piele neagră. De fapt, oţetul avea gust de miere în comparaţie cu ea. Şi era doar una dintre cele patru gardience puse să ne păzească.
N-aveam termopane, iar geamurile tremurau ca piftia când bătea vântul. Trăgeam cele trei pături peste cap şi adormeam. Ah, de fapt adormeam ca iepurii, pentru că glumele proaste de şantier erau la ordinea zilei: rabatări, poşte, ţambal… numai gândul de a mă trezi cu picioarele în sus îmi provoca insomnie.
Aş fi vrut să fi avut un aparat foto, ca să surprind internatul în imagini, aşa (more…)
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la anii de liceu, cu temele copiate în clasă, jocurile de Quake din laboratorul de informatică, de tremuriciul din glezne…
În liceu făceam naveta săptămânal cu trenul. Porecla de Țuicarul o primise din cauza faptului că într-o distilerie mirosea mai puțin înțepător decât în interiorul lui. Şi asta cu geamul…
