Poşta… română

Citeam la alţii şi mă minunam de cât de ghinionişti pot fi. Şi-mi ziceam că nu pot fi şi eu atât de ghinionist. Cum e posibil ca o companie atât de mare şi de respectabilă ca Poşta Română să aibă servicii atât de proaste?

Ei bine, m-am înşelat.

Mai demult am participat la un concurs. Îl ştiţi, ăla cu chelia.  Din păcate n-am câştigat premiul cel mare, însă am primit unul de consolare. Un pachet format din produse de îngrijire a părului. O domnişoară foarte cumsecade m-a contactat şi m-a întrebat cum pot intra în posesia premiului. Iniţial trebuia să merg până la sediu  la Bucureşti, însă din cauza examenelor şi a licenţei nu m-am putut deplasa până acolo. Aşa că am convenit să-l primesc prin poştă. Nu prin curier, pentru că era şansa să nu mă găsească pe acasă, iar pentru că nu există sediu la mine în localitate puteam rămâne fără pachet.

Am şi uitat de pachet până acum câteva zile, când am primit hârtiuţa. Am preluat pachetul, ce părea a fi întreg şi nu l-am deschis până acasă. Ce conţine? Un şampon pentru nuştiucetipdepăr, altul pentru alttipdepăr şi o cremă pentru ras (probabil pe cap). Puse frumos într-o plăsuţă de carton, din aceea pentru cadouri.

De la primul contact cu pachetul m-am gândit că   ceva nu e în regulă. Şi (more…)

5 Comments

Ţi-am trimis un esemes

Se întâmpla acum vreo câţiva ani în ajunul Crăciunului. Cum aveam prea mult timp liber şi prea multe SMS-uri gratuite, m-am gândit să-mi spamez rudele cu binecunoscutul „Crăciun fericit.. bla bla” şi alte minuni trimise de români în preajma sărbătorilor de iarnă.

Caut numărul unei verişoare în agendă. Nu-l găsesc. Apelez la telefonul fratelui meu, care stătea liniştit pe masă. Scriu SMS-ul, copiez în grabă numărul de telefon şi apăs pe „Trimitere”. Timpul a trecut şi a venit seara (trebuia să vină Moş Crăciun :) aşa că m-am culcat).

A doua zi dimineaţă văd că-mi sună telefonul (lucru neobişnuit pentru mine la o oră atât de matinală: 11.00). Răspund, deşi nu cunoşteam numărul.

O voce necunoscută îmi tulbură timpanul: „Auzi, tu ce treabă ai cu nevastă-mea de-i trimiţi SMS-uri de Crăciun”

Am (more…)

13 Comments

Prima zăpadă

Pe anul 2009. Prima zăpadă şi deja încep blocajele, accidentele şi înjurăturile la adresa „celor de sus”.  Adică la adresa primarilor sau/şi a drumarilor.

Ieri am venit de la Braşov pe DN10. Pot spune că e un drum puţin circulat, în comparaţie cu DN1 sau altele. E puţin circulat şi de maşinile de deszăpezire. Pe la Întorsura Buzăului parcă intrasem pe un patinoar imens cu intrare liberă.

Nu numai eu  oscilam în dreapta şi în stânga, ci toţi şoferii care constatau că mai bine stăteau acasă decât să se aventureze în marea albă. Maşini străine, dacii toate mergeau cuminţi în coloană. Nimeni nu se risca la depăşire: nu vedeai nimic la 5 metri în faţă plus că riscai să te trezeşti cu roţile în sus prin şanţul de la marginea şoselei. Nici acum nu-i înţeleg rostul.

Per total am făcut aproape 3 ore pe un drum de o oră jumate. Am avut noroc (more…)

8 Comments

Cum speli digipassul de la ING?

Zilele trecute digipass-ul de la ING a suferit un mic accident. Adică a fost spălat împreună cu blugii. Nicio problemă zic eu, şi-l pun la uscat lângă  blugii netrebnici (au un buzunar ascuns de care mereu uit). A doua zi, a pornit fără nicio problemă. Sau aşa credeam eu.

Surpriza neplăcută a venit a doua zi, când am încercat să-mi accesez contul Homebank, folosind dispozitivul. Nu eram beat, somnoros sau în alte stări care mi-ar fi putut înceţoşa vederea (deci vedeam perfect codul ăla), dar tot nu reuşeam să intru în cont. Pe ecranul calculatorului apărea o eroare legată de introducerea greşită a informaţiilor. Apoi îmi spunea să sun la nuştiuce număr întrucât contul meu a fost blocat. Mişto.

Am sunat la numărul afişat pe ecran. Îmi răspunde un robot cu voce drăguţă, care mă pune să aştept vreo 5 minute. Apoi îmi spune suav că nu există operatori disponibili în ziua aia. Bun, mă gândesc că-i Crăciunul, dar (more…)

5 Comments

Dacia şi frigul

Cum vine frigul, cum crapă totul în ea, tuşeşte şi se zbate ca o babă hodorogită pe patul de moarte. Cum atinge puţin cu roata de frig, cum clachează şi…

Comments Off on Dacia şi frigul

Profu’ de mate

Acum vreo 2 zile, aşteptând să înceapă ora de proiectare a instalaţiilor electrice am mers cu colegii la o cafea la un bar. Dintr-o vorbă în alta ne amintim de proful de algebră din anul I. Mulţi au  şi acum în anul 4 restanţă la el, dovadă că ori materia e prea grea, ori proful e prea exigent (oare care o fi răspunsul?).

Următoarea povestire e spusă de un coleg, aşa că nu garantez de veridicitatea ei. Eu am ami auzit-o prin anul 2 dar nu am fost prea atent atunci, aşa că :

Se spune că acum vreo câţiva ani nişte studenţi aveau ceva probleme cu trecutul la materia algebră. Aveau restanţe la acel examen, deşi îl dăduseră de foarte multe ori. Problema era simplă: proful trebuia intimidat în vreun fel, ori nu vor reuşi niciodată să treacă la acel examen. Au hotărât că cel mai bine vor rezolva situaţia cu bătaia. Zis şi făcut. Erau 3 băieţi destul de puternici încât sa nu aibă probleme cu un bătrân de circa 60 de ani.

L-au aşteptat în ziua de dinaintea examenului la facultate , apoi l-au urmărit. Ceea ce a urmat a întrecut orice imaginaţie, cert e că proful s-a descurcat admirabil în această situaţie, reuşind să evite bătaia promisă de cei 3 studenţi cu feţe acoperite.

În ziua examenului, cei 3 s-au prezentat la ora stabilită, fiind siguri că nu vor fi recunoscuţi. Aveau feţele acoperite, era întuneric, era imposibil ca proful să-i identifice. După ce intră în clasă, proful se aşează la catedră. Apoi, îi arată cu degetul: tu, tu şi tu. (more…)

2 Comments