Într-un fel sunt privilegiat: am muntea şi marea lângă mine. Muntele e la doi paşi, am numai păduri şi verdeaţă cât cuprinde. Nu stau în oraş, deci nu inspir aşa multe noxe.

Marea e de fapt lacul de acumulare. Are vreo 7 km lungime şi adâncime variabilă. Apa caldă şi relativ curată ţine loc de mare. N-avem nisip fin, dar nici marea noastră nu are. Manele E, mizerie SUNT, cocalari E cât cuprinde. Singura diferenţă dintre lacul ăsta şi mare este salinitatea apei.

Pozele de mai jos sunt făcute acum doi ani. Din păcate, acelaşi peisaj se regăsea şi acum o săptămână: pet-uri, cutii de detergenti, recipiente de înălbitor, seringi, ace şi alte minuni. Cei de la Apele Române au venit si au curăţat relativ zona, lăsând-o puţin curată. Locul e perfect şi pentru grătar, şi din câte ştiu eu nimeni nu interzice înotul sau campingul acolo. Problema nu o reprezintă cei de la Apele Române, care şi-au dat cât de cât interesul, ci oamenii. Ai o sticlă de apă sau de bere. CE faci cu ea? Încă una în plus în mormanul de gunoaie nu strică, nu?

Astăzi, înainte să plec, am observat grămada de gunoaie de la suprafaţa apei. Pluteau peturile şi resturile menajere ca nişte păsări moarte, în derivă. Mâine, zona va fi la fel ca cea din pozele de mai jos. E atât de greu să cari o sticlă sau o cutie de bere până la un coş de gunoi? Poate aşa se va simţi responsabil şi vecinul şi vecinul vecinului, şi poate peste 3-4 ani nu va mai fi nevoie ca Apele Române să cureţe lacul decât de eventualii copaci căzuţi în ape.

Şi nu, seminţele nu sunt biodegradabile. Atâta timp cât ele dispar în câteva luni, nu sunt biodegradabile, deci nu se scuipă direct pe jos.

În general sunt un om punctual. Dacă întârzii, am telefonul şi pot suna, anunţându-mi întârzierea, care oricum nu e niciodată mai mare de 15 minute (sfertul academic e de 25 de minute).

Acum două săptămâni aveam o întâlnire cu cineva. Nu era foarte importantă, ci doar vechi prieteni care discutau despre una-alta. Am sunat cu o oră înainte, ca să fiu sigur că întâlnirea va mai avea loc. Ambele telefoane erau închise, aşa că am trimis şi un sms.

Am ajuns la locul de întâlnire mai devreme cu 10 minute. Am aşteptat încă 15 minute după ora stabilită, apoi m-am cărat. După vreo două ore primesc apel prin care se scuza că nu a putut să vină la întâlnire, pentru că a avut nişte probleme. Am înţeles asta, dar telefon n-are?

Am reprogramat întâlnirea săptămâna asta. La fel, am sunat cu o oră înainte, ca să fiu sigur că nu ajung iar degeaba. N-a răspuns nici de data asta, iar eu mi-am băgat piciorul.

Pentru mine, orice întârziere peste bariera de 15 minute înseamnă nesimţire. Dacă eu ajung cu 10 minute mai devreme, tu de ce nu poţi? Există taxiuri, există telefoane, poţi anunţa din timp. Nu mai suntem pe vremea împuşcatului ca să suni de la hotel, sau de la benzinărie.

Când eram mic eram spălat pe creier constant cu lecţiile de religie făcute la şcoală. Ca majoritatea elevilor, dealtfel. Aşa că am avut un permanent respect pentru oamenii în sutană. Nu mergeam în fiecare duminică la biserică pentru că nu mă puteam trezi aşa devreme (cine se trezeşte duminca la ora 7 dimineaţa?), însă atunci când mergeam TREBUIA să dau bani pe lumânări, pentru că alea de la magazin nu erau bune, şi trebuia să cotizez la cutia milei.

Cutia milei o percepeam ca pe un ajutor dat săracilor, pentru că de-aia era pusă acolo. Sau aşa m-am gândit eu atunci, cu mintea mea de copil.

In plus, se plang ca nu au cum sa stranga sumele restante pentru ca vanzarile de lumanari si carti bisericesti au scazut in ultima vreme, iar lumea nu mai lasa cine stie ce in cutia milei.

Deci aşa stă treaba. Proştii bagă bani în cutia milei pentru a avea popii ce cheltui. Plus că n-am înţeles o treabă: ce vorbesc ei atât la telefonul fix? Vorbesc cu sf. Petre? Sau poate transmit slujba babelor care n-au putut ajunge?

Ţin să precizez că nu m-am înscris la newsletter şi n-am participat la campanii. Metoda de dezabonare e foarte inteligentă: Baga vrăjeala aia cu „te invităm să foloseşti opţiunea de dezabonare de mai jos” şi mai jos inserează un text de culoarea backgroundului, ca să fie dificil de văzut. În primul screenshot se vede că sub mesaj e o porţiune albă în care nu scrie nimic.  În al doilea screenshot am evidenţiat scrisul, selectându-l. Se poate vedea că e de culoarea backgroundului, adică alb (am scris şi eu mai jos):

Cam ca aici.Scrisul e de culoarea backgroundului, adică alb.

Spamuri am mai primit, însă nu de la sport.ro care cică se respectă. Am apăsat pe butonul lor, şi aşteptăm rezultate:

This e-mail address has been unsubscribed from the list.

Şi ziceţi aşa,  dacă legea nu specifică exact culoarea fontului, de ce să nu o schimbăm cum ne place noi? Sună cunoscut? Sună! E legal? Da! E moral? Nu! E ipocrizie? Daaaaaa!

Ea: -Pentru că sunteţi un client fidel de şase ani (n.a.b- la vodafone), ne-am hotărât să vă facem o promoţie.
Eu: – ???
Ea: Vă oferim absolut gratuit, gratuit (n.a.b. – repetiţie ca pentru ăia de la Spitalul de Cuminţi) un telefon fix. Vă mai dăm şi un milion şase sute de mii de minute naţionale, şi minute infinite de vorbit cu un telefon mobil. Plusăm cu încă un catralion de sms-uri şi miliarde de MMS-uri. Toate astea gratuit, absolut gratuit…
Eu: -???
Ea: – Ce ziceţi?
Eu, deja sictirit de oferta „generoasă” a femeii de la capătul celălalt al firului (ha), o refuz politicos. (liniştit, în gând: Păi bine mă nehaliţilor, de şase ani vă plătesc conştiincios factura, şi voi nu sunteţi în stare să-mi oferiţi decât 30 de minute nenorocite în reţeaua asta nenorocită. )
Ea: – Este o ofertă unică, numai pentru dumneavoastră.
Eu: – Nu, mulţumesc.
Bineînţeles că oferta nu era doar pentru clienţii fideli. Era doar pentru cei care pun botul.

O iniţiativă lăudabilă, demnă de promovat. No more shit, sau mai bine zis fără căcat de câine pe tălpile noastre.

În alte ţări se dă amendă babană pentru lucrurile astea. Bine, şi prin Braşov am văzut că e o lege locală în acest sens, însă degeaba, pentru că omul tot în parc îşi duce animalul să se, mă scuzaţi, cace.
Aşa că intraţi aici, citiţi pledoaria omului, downloadaţi bannerul, imprimaţi-l şi răspândiţi vestea.

A, şi ar mai fi ceva. Dacă sunteţi martor, luaţi flyerul astfel imprimat şi îndesaţi-l pe gâtul proprietarului.
O soluţie la îndemâna autorităţilor ar fi să se instaleze un fel de automate cu pungi ecologice, cu ajutorul cărora stăpânul să facă puţînă curăţenie la locul faptei. Însă, pentru că trăim în România, e posibil să se fure în a doua zi, cu tot cu stativ şi beton.